Evoluția Evei de la 9 la 10 luni

 Eva a crescut și parcă nu-mi vine să cred că mai are puțin și face un an. A fost un an greu, dar frumos și mă bucur să văd că și-a căpătat o oarecare independență și mai pot sufla liniștită și eu. Nu pot să spun că am văzut foarte multe chestii în dezvoltarea ei deși am câteva mențiuni de făcut.

Îmi place s-o văd că este curajoasă și pune pași. Se desprinde cu ușurință pe distanțe scurte și face 2-3 pași fără probleme. Știu că acum este important să fiu cu ochii pe ea pentru că orice dezamăgire a ei poate s-o descurajeze și să fie mai temătoare. 

La capitolul mâncare nu mă pot lăuda. Cred că a avut mai bine de 2 săptămâni în care efectiv abia ciugulea. Nu vroia să mănânce nimic din linguriță. Vroia doar bucățele puse pe scaunul de masă. Îi puneam acolo diverse legume sau chiar bucățele de cărniță și ea își lua de acolo. Nu vreau să fiu înțeleasă greșit. Sunt chiar mândră de această evoluție doar că nu am putut să-i dau nimic gen ciorbiță, iaurt, lapte cu orez sau alte lucruri care nu se pot mânca efectiv cu mâna. Cred că am prins și curaj pentru simplu fapt că nu s-a înecat niciodată. Baza rămâne tot titi așa că ... atâta timp cât suge normal nu prea mă îngrijorez.

A început să o caute și chiar s-o aștepte pe Cristina de la școală. Au o relație foarte frumoasă și totuși mă bucur că Eva n-o sufocă. Cristina se joacă cu ea atât cât are chef și apoi ea își vede de ale ei și Eva se plimbă, se joacă sau face cu totul altceva fără s-o sufoce. Eu dorm cu amândouă în pat și de multe ori îmi este teamă să le las una lângă alta, dar am văzut că se caută noaptea și se apropie foarte mult. Nu se lovesc și n-am avut vreo neplăcere în acest sens.

Jucăriile sunt peste tot și mi-ar fi plăcut să se joace mai mult cu ele. Din păcate pe Eva o atrag foarte mult șervețelele, sticlele, cutiile sau orice alt lucru pe care nu ar trebui să-l bage în gură. Încă are acea problemă de a băga absolut totul în gură și nimic nu scapă necapsat. 

Eva este foarte lipită de mine și dacă ies din cameră fără ea deja o ia tristețea. O mai păcălesc cu Cristina care reușește să-mi mai țină locul pentru perioade scurte de timp cât mă duc să încălzesc mâncarea sau chestii din astea scurte. În ultimul timp n-am mai ieșit foarte mult pe afară și implicit n-am mai pus-o foarte mult în căruț așa că se pare că s-a cam dezobișnuit și abia mai stă în căruț.

Plânsul este și el prezent ori de câte ori nu-i convine câte ceva, n-o las să se joace cu un lucru interzis, etc. Și la somn are perioade când o ia câte un plâns isteric și asta se întâmplă de cele mai multe ori seara. Somnurile din timpul zilei am început să le gestionez foarte bine și o duc la somn când începe să plângă și adoarme rapid. La capitolul dințișori tot 2 avem așa că de multe ori atunci când plânge mă gândesc că acesta ar fi unul dintre motive.

Cam astea ar fi lucrurile cu care m-am confruntat în perioada asta! Până data viitoare vă îmbrățișez cu drag