5 august a fost una din zilele în care fetița mea a fost în centrul atenției. I-am făcut ziua în 2 reprize și în concluzie a avut 2 tortulețe. A fost o norocoasă din acest punct de vedere.
Acest tort l-a avut când a sărbătorit cu bunicii. A fost luat de la Chip&Dale din Galați și a fost bunicel. Mai exact s-a mâncat absolut tot și nu a mai rămas nici o firimitură și asta mă duce cu gândul că a fost pe placul tuturor. Cristina nu a apreciat deloc această zi și a fost cât de poate de mofturoasă și mârâită și nu a vrut să se joace decât cu verișorul ei.
A doua petrecere a fost la iarbă verde cu toți prietenii noștri și copii lor. Inițial am vrut să merg la un loc de joacă dar am realizat că sunt prea mulți adulți și câțiva copii așa că am ales această variantă. La Brateș au avut și loc de joacă și nisip și s-au putut juca fiecare în legea lui sau împreună după bunul plac. Cristina a fost în elementul ei deși nu a acceptat prea multă lume să o atingă. Singurul motiv de nemulțumire a fost vântul care a bătut foarte tare și mai răsturna câte ceva de pe mese dar pe de altă parte a fost bine că nu am simțit căldura de afară.
Recunosc că nu prea știam ce să mă aștept la experiența aceasta ... de a avea un copil și ce implică exact. Privită din exterior părea o chestie simplă și relaxantă. Așa a și fost deși pe alocuri m-am enervat, am plâns și m-am bucurat de fiecare gest sau cuvânt. O spun și o repet .... aș face și mâine încă un bebe dacă cineva la 3 luni măcar.
După aproape 2 săptămâni de la naștere au apărut colicii. Am citit foarte multe despre acest fenomen neînțeles și aș putea să spun netratabil. Pe piață sunt multe licori care chipurile te ajută pe tine să fii puțin mai liniștită în sensul că ajută bebelușul să se calmeze. Marea majoritate a acestor substanțe nu au nici un efect sau efectele sunt pentru câteva zile.
După 3 luni am scăpat de colici și deja totul a început să fie mai bine. Ne obișnuisem una cu alta și totul se rezolva cu țiți. Atunci când era supărată, nervoasă sau cine știe ce problemă neînțeleasă avea țiți era rezolvarea. Alăptatul m-a salvat din multe situații de acest gen. Deși mamele susțin alăptatul în public, eu m-am ferit. Nu îmi plăcea să văd privirile curioșilor către țițile mele. Am alăptat până la 1 an și 8 luni și am rămas datoare cu o explicație în acest sens.
Dinții au apărut în jur de un an și nu am avut probleme decât din cauza unei măsele. A făcut febră o zi și jumătate. În rest totul a decurs normal și am scăpat oar cu câteva mâțâieli. Are totți dințișorii și 4 măsele parcă. Este în grafic așa că la acest capitol nu am de ce să mă îngrijorez.
A mers destul de târziu. Cred că în jur de 1 an sau chiar la un an și o lună. Nu am stresat copilul în nici un fel și atunci când s-a simțit ea sigură pe ea să meargă atunci a făcut-o. Nu are rost să vă panicați din acest motiv și cred că fiecare copil are propriul lui ritm de creștere și dacă vă întâlniți cu mămici care susțin că copilul merge de la 8 luni încercați să ignorați aceste informații pentru că nu vă ajută în nici un fel.
Pampersul este încă prezent în viața noastră. Nu am renunțat la ei și nu face nici la oliță și nici la baie. Cei drept nici eu nu am insistat prea mult pe această latură.
Acum am început să ne lovim de ambiția ei de a refuza lucruri și se supără dacă nu fac așa cum își dorește ea. Sper să îi treacă cât mai repede această perioadă pentru că este din aia cu trântit pe jos și urlete.
Acest tort l-a avut când a sărbătorit cu bunicii. A fost luat de la Chip&Dale din Galați și a fost bunicel. Mai exact s-a mâncat absolut tot și nu a mai rămas nici o firimitură și asta mă duce cu gândul că a fost pe placul tuturor. Cristina nu a apreciat deloc această zi și a fost cât de poate de mofturoasă și mârâită și nu a vrut să se joace decât cu verișorul ei.
A doua petrecere a fost la iarbă verde cu toți prietenii noștri și copii lor. Inițial am vrut să merg la un loc de joacă dar am realizat că sunt prea mulți adulți și câțiva copii așa că am ales această variantă. La Brateș au avut și loc de joacă și nisip și s-au putut juca fiecare în legea lui sau împreună după bunul plac. Cristina a fost în elementul ei deși nu a acceptat prea multă lume să o atingă. Singurul motiv de nemulțumire a fost vântul care a bătut foarte tare și mai răsturna câte ceva de pe mese dar pe de altă parte a fost bine că nu am simțit căldura de afară.
Să fac un mic rezumat a celor 2 ani!
Recunosc că nu prea știam ce să mă aștept la experiența aceasta ... de a avea un copil și ce implică exact. Privită din exterior părea o chestie simplă și relaxantă. Așa a și fost deși pe alocuri m-am enervat, am plâns și m-am bucurat de fiecare gest sau cuvânt. O spun și o repet .... aș face și mâine încă un bebe dacă cineva la 3 luni măcar.
După aproape 2 săptămâni de la naștere au apărut colicii. Am citit foarte multe despre acest fenomen neînțeles și aș putea să spun netratabil. Pe piață sunt multe licori care chipurile te ajută pe tine să fii puțin mai liniștită în sensul că ajută bebelușul să se calmeze. Marea majoritate a acestor substanțe nu au nici un efect sau efectele sunt pentru câteva zile.
După 3 luni am scăpat de colici și deja totul a început să fie mai bine. Ne obișnuisem una cu alta și totul se rezolva cu țiți. Atunci când era supărată, nervoasă sau cine știe ce problemă neînțeleasă avea țiți era rezolvarea. Alăptatul m-a salvat din multe situații de acest gen. Deși mamele susțin alăptatul în public, eu m-am ferit. Nu îmi plăcea să văd privirile curioșilor către țițile mele. Am alăptat până la 1 an și 8 luni și am rămas datoare cu o explicație în acest sens.
Dinții au apărut în jur de un an și nu am avut probleme decât din cauza unei măsele. A făcut febră o zi și jumătate. În rest totul a decurs normal și am scăpat oar cu câteva mâțâieli. Are totți dințișorii și 4 măsele parcă. Este în grafic așa că la acest capitol nu am de ce să mă îngrijorez.
A mers destul de târziu. Cred că în jur de 1 an sau chiar la un an și o lună. Nu am stresat copilul în nici un fel și atunci când s-a simțit ea sigură pe ea să meargă atunci a făcut-o. Nu are rost să vă panicați din acest motiv și cred că fiecare copil are propriul lui ritm de creștere și dacă vă întâlniți cu mămici care susțin că copilul merge de la 8 luni încercați să ignorați aceste informații pentru că nu vă ajută în nici un fel.
Pampersul este încă prezent în viața noastră. Nu am renunțat la ei și nu face nici la oliță și nici la baie. Cei drept nici eu nu am insistat prea mult pe această latură.
Acum am început să ne lovim de ambiția ei de a refuza lucruri și se supără dacă nu fac așa cum își dorește ea. Sper să îi treacă cât mai repede această perioadă pentru că este din aia cu trântit pe jos și urlete.
asa este, fiecare copil se dezolta dupa un mers propriu..pe mine ma enerveaza sfaturile de genul vai ca pana la x varsta trebe sa merga, sa mance singur ...pana la urma e copil nu un robotel si cand se simt pregatiti fac ei..si ma gandesc ca inca nu am nascut dar odata ce bebele va fi vizitat..o sa ma doara capul de la atatea sfaturi
RăspundețiȘtergere