Timpul trece și aproape că nu realizez cât de repede au trecut 15 luni din viața Cristinei. Astăzi a împlinit 1 an și 3 luni.
Nu am foarte multe de spus dar am să încerc să punctez puțin câteva lucruri. La capitolul dinți nu sunt schimbări majore. I-a apărut al 8-le-a dinte(avea doar 7). A fost un pic scârţâită şi a fost deranjată la burtică dar febră nu a făcut. La nici un dinte nu a făcut febră şi nu pot decât să mă bucur. Îmi doresc să trec la fel de repede şi peste măsele. Până acum nu are nici o măseluţă. O prietenă are un băieţel cu 3 săptămâni mai mic decât Cristina şi are deja 3 măsele. Diferă de la copil la copil. Nu trebuie să vă panicaţi în nici unul din cazuri.
Mersul rămâne tot un subiect delicat. Merge puţin mai bine ca luna trecută. Pleacă singură dintr-o parte în alta dar pe distanţe scurte sau micuţe. Dacă vede că trebuie să ajungă mai departe se aruncă pe brânci şi merge de-a buşilea. Are o viteză ceva de nedescris. Făcând comparație cu alți copii mai mici ca ea(mă refer acum la acel băiețel cu 3 săptămâni mai mic) ea este mai puturoșică. Nu este problemă. Trecem și peste asta. Sunt convinsă că luna viitoare vin cu vești bune.
Vorbitul este un subiect la fel de interesant. Vorbește foarte mult dar pe limba ei. Toată lumea este tata/tati. Mama spune extrem de rar, aproape deloc. De multe ori am impresia că lucrurile simple pe care i le spun le înțelege dar îmi răspunde pe limba ei. Dacă luna trecută zicea DA la aproape orice acum alternează și cu NU/NIU.
Este înnebunită după animale și nu îi este frică absolut deloc. Când vede pisici/căței se duce spre ei să se joace cu ei. Atunci când se uită la desene la Duck TV și vede câte un cățel sau pisică zâmbește și îmi arată cu degetul spre tv.
Am obișnuit-o să meargă cam peste tot cu noi și este o mică plimbăreață. Când vede pe cineva că pleacă sau dacă vine curierul la ușă ar fi în stare să fugă pe sub picioarele mele.
La oliță nu stă, nu vrea sub nici o formă. Am cumpărat colac pentru ea să o așez pe WC dar încă nu conștientizează ce ar trebui să facă acolo. Dacă insist și o las fără pampers face pișu fără probleme oriunde s-ar afla. Am să mai aștept un picuț.
Mersul rămâne tot un subiect delicat. Merge puţin mai bine ca luna trecută. Pleacă singură dintr-o parte în alta dar pe distanţe scurte sau micuţe. Dacă vede că trebuie să ajungă mai departe se aruncă pe brânci şi merge de-a buşilea. Are o viteză ceva de nedescris. Făcând comparație cu alți copii mai mici ca ea(mă refer acum la acel băiețel cu 3 săptămâni mai mic) ea este mai puturoșică. Nu este problemă. Trecem și peste asta. Sunt convinsă că luna viitoare vin cu vești bune.
Vorbitul este un subiect la fel de interesant. Vorbește foarte mult dar pe limba ei. Toată lumea este tata/tati. Mama spune extrem de rar, aproape deloc. De multe ori am impresia că lucrurile simple pe care i le spun le înțelege dar îmi răspunde pe limba ei. Dacă luna trecută zicea DA la aproape orice acum alternează și cu NU/NIU.
Este înnebunită după animale și nu îi este frică absolut deloc. Când vede pisici/căței se duce spre ei să se joace cu ei. Atunci când se uită la desene la Duck TV și vede câte un cățel sau pisică zâmbește și îmi arată cu degetul spre tv.
Am obișnuit-o să meargă cam peste tot cu noi și este o mică plimbăreață. Când vede pe cineva că pleacă sau dacă vine curierul la ușă ar fi în stare să fugă pe sub picioarele mele.
La oliță nu stă, nu vrea sub nici o formă. Am cumpărat colac pentru ea să o așez pe WC dar încă nu conștientizează ce ar trebui să facă acolo. Dacă insist și o las fără pampers face pișu fără probleme oriunde s-ar afla. Am să mai aștept un picuț.
Am realizat că în această lună nu prea am făcut poze. Mă revanșez față de ea luna asta!
Comentarii
Trimiteți un comentariu