Evolutia bebelusului de la 4 la 5 luni

După ce a trecut puseul de creştere care a ținut cam 4 - 5 zile am răsuflat puțin mai uşurată. Nu vă închipuiți că după aceste zile totul a fost roz doar că a fost puțin mai bine. Ai impresia că ziua nu se mai termină, că cedezi psihic, că nu o poți lăsa cu nimeni altcineva pentru că atâta timp cât tu nu o poți linişti tu nu va reuşi altcineva, te simți singură, etc. Stările prin care treci sunt diverse şi cel mai periculos este să nu cazi într-o depresie post natală. De această problemă nu am cum să vă povestesc pentru că nu am suferit de aşa ceva.

Zâmbetul bebeluşului atunci când îți întâlneşte privirea nu poate fi comparat cu nimic. Uiți că în urmă cu o oră plângea cu gura până la urechi şi nu reuşeai să-l calmezi. Are un zâmbet atât de dulce şi o privire nevinovată încât în secunda următoare o iei în brațe, o mângâi şi o sărut uşor pe frunte.

Gângurelile sunt destul de dese şi primul cuvânt nu a fost nici mama nici tata ci gâgă. Este aşa drăgălaşă când o auzi cum repetă acest cuvânt în continuu.

Nu prea stă foarte mult timp singură în cameră. Stă la ea în pătuț pe timpul zilei doar pentru a admira caruselul care este la capătul patului şi mai are câteva jucării care au diverse cântecele şi cu astea reuşesc să o mai păcălesc să o las singură în camera ca să mai pot mânca sau să spăl câteva vase sau alte câteva mici treburi.

Până acum o țineam un minut să stea în funduleț iar acum stă câteva minute şi uneori îmi dă impresia că ea îşi doreşte să stea cât mai mult. Cred că în felul ăsta vede totul mult mai bine şi este foarte atentă la elementele din jur ca să nu mai zic ce captivată este când o duc într-o altă cameră. Ăsta poate fi şi un remediu să se mai liniştească însă nu funcționează tot timpul :D.

În jurul perioadei de 4 luni şi o săptămână a început să facă primii paşi susținută. Am fost foarte încântată de acest mic progres deşi cu cât s-a apropiat de 5 luni nu mai este atât de atrasă de paşi. Îi place mai mult în funduleț dar trebuie să o supraveghez pentru că îmi e frică să o las singură chiar dacă o înconjor de perne.

Jucăriile specifice vârstei sunt destul de puține. Am aceste 2 zornăitoare cu care îi mai distrag atenția şi pe care dă să le apuce dar le ține pentru o perioadă scurtă de timp. Îmi doresc să se joace şi ea singurică şi poate în felul ăsta să mă mai pot elibera şi eu puțin. Pluşurile pe care le am sunt mai mult de decor pentru că Criss încă nu se joacă cu ele şi mai am câteva jucarii muzicale cu care o mai păcălesc din când în când.

De vreo săptămână şi jumătate ne lovim iar de o problemă şi mai exact dințișorii. Își bagă mânuța în guriță și o mușcă, îi curg băluțele și plânge des și din orice mai ales după ora 20. Am dat-o cu gel pentru dințișori dar când simt că nu mai am pic de răbdare îi mai dau nurofen.

Eu cred că am menționat toate aspectele mai importante despre evoluția bebelușei mele.