Mă uit seara la Criss când doarme și realizez că s-a făcut mare. Știu că multă lume îmi va spune că are abia 11 luni și că nu este mare dar aș vrea să vă contrazic. Îmi amintesc că era atât de mică când am născut-o (2650 g) și acum are 10 kg și este așa lunguță. Schimbări sunt pentru că deși nu vorbește înțelege ceea ce îi spun. Când îi spun că nu are voie să facă un lucru(asta nu înseamnă că mă și ascultă) se uită spre mine și îmi trage un zâmbet drăguț, știe ce înseamnă nani, vorbim amândouă(fiecare pe limba ei).
La scurt timp după ce a împlinit 10 luni a început să se dea cu fundul înapoi și să coboare singură din pat. Patul meu nu este foarte înalt și pe jos am un covor pufos ceea ce a împiedicat-o să existe vreun pericol astfel încât cu voință și exercițiu a perfecționat această coborâre așa că nici nu mă mai panichez când văd că se apropie de marginea patului.
A învățat să se ridice singură în funduleț. La început se dădea pe o parte și se împingea cu mânuța de pat. Acum se ridică tot cu ajutorul mânuței dar mult mai ușoară este mișcarea. Se poate ridica și dacă sta lungită pe spate dar asta înseamnă să aibă o păturică ceva sub spate, adică să nu fie tocmai drept planul pe care sta pentru ca altfel nu reușește.
A început să meargă de-a bușilea și să se ridice de premergător și ajutată de către mine merge cu anti premergătorul. Adică eu iau curba și sunt atentă să nu cadă pentru că ea se ține singurică cu mâna de el și face pași.
Progresele sunt foarte mari și parcă mi-aș dori să mai stea puțin timpul în loc!
Comentarii
Trimiteți un comentariu