Evolutia bebelusului pana la 3 luni

Astăzi mi-am făcut curaj să vă povestesc despre cum m-am descurcat cu bebe și câteva probleme pe care le-am întâmpinat.

Din start țin să menționez că bebelușul l-am crescut singură fără vreun ajutor și am făcut așa cum am crezut eu că este mai bine și în plus m-am mai documentat pe net.

La început, mai exact în prima săptămână, a fost lejer pentru că în afară că o alăptam pe micuță prea multe nu aveam de făcut. Programul s-a schimbat radical adică nu aveam timp de prea multe lucruri în afară de a schimba copilul și alăptat pentru că trecuia să mă odihnesc și eu printre picături.

La o săptămână și un pic bebelușa a început să plângă neîntrerupt și nu o puteam liniști în nici un fel. După o mică informare am citit că așa se manifestă colicii. Despre colici am făcut câteva postări și v-am spus ceea ce i-a priit bebelușei.
Cea mai mare problemă a fost că nu mă puteam odihni și dormeam foarte puțin. Copilul se trezea destul de des ca să mănânce și după ce mânca se întâmpla să nu adoarmă imediat și să fiu nevoită să mă mai plimb prin casă cu ea timp în care o legănam și îi cântam un cântecel sau îi puneam melodii după YouTube. Am făcut kilometri cu copilul în brațe și într-un final adormea dar când să o las jos din brațe se trezea .... și iar o luam de la capăt.

Nu cred că v-am mai spus dar o bună perioadă de timp(adică ceva mai mult de o lună) am găsit o metodă la care apelam ori de câte ori nu mai știam ce să îi fac și acesta este .... FEONUL. Sunetul de feon este același cu sunetul pe care îl aude un Bebeluș în burtică.

Timpul a trecut foarte repede și bebe a făcut 3 luni. O iubesc din prima clipă și o voi iubi atâta timp cât voi trăi. Însă sentimentele astea sunt mai puternice acum. Recunosc că mi-a fost foarte greu până la 3 luni. În mod normal trebuia să am grijă ce mănânc și mâncam ardei umpluți(de exemplu) și seara copilul plângea rău de tot și nu știam ce are. Când mă uitam pe internet citeam că tocătura nu îi face bine bebelușului și sunt multe exemple de acest fel.

Am plâns și eu suficient de mult ... pe ascuns sau nu, o dată cu bebe că eram disperată că nu se mai liniștea copilul, etc. Recunosc că singurul și cel mai bun sprijin a fost soțul meu care a făcut și el săracul cât a putut pentru a mă ajuta. Îi mulțumesc mult pentru tot ... A făcut ceea ce eu nu mai puteam face adică făcea curat, mă lăsa să dorm și mă chema la masă, făcea cumpărături, etc.

Se spune că după botez copilul este mai liniștit dar eu cred ca multe probleme se mai rezolvă în jurul perioadei de 3 luni. Cu  o sâptămână jumătate înainte de 3 luni am început să nu îi mai dau nimic pentru colici. Am început să o cunosc câtuși de cât în așa fel că nu prea mai existau reprize foarte lungi de plâns pentru că știam că îi e foame sau somn. Tot în perioada asta a început să zâmbească dimineața și mi se umplea sufletul de bucurie dimineața când o vedeam.

Dacă aveți nevoie de vreo informație sau vă pot ajuta cumva îmi puteți scrie!

Comentarii